Blasfemie in mijlocul Bucurestiului! Moara lui Assan, transformata in orasul boschetarilor!

Ani in sir de nepasare au dus insa la degradarea totala a primei mori cu abur construite vreodata in Romania.

Pe timpuri un reper al Bucurestiului, construita in 1853 de negustorii George Assan si Ion Martinovici, Moara lui Assan a hranit zeci de ani aproape jumatate de Bucuresti.

Situata in zona Obor Lizeanu, prima moara cu aburi construita in Romania a fost ridicata cu caramizi si utilaje aduse de la Viena pe Dunare, iar la ea au muncit meseriasi nemti.

Din suprafata initiala de peste 5 hectare, din moara lui Assan a mai ramas in picioare doar cladirea centrala, dar se afla intr-o stare avansata de degradare, tot perimetrul complexului fiind locuit de zeci de oameni ai stazii, acestia contribuind in mare masura la starea deplorabila in care se afla momunetul (doua incendii in 2008 si 2012 au contribuit serios la distrugerea aproape totala a „Vaporului lui Assan”).

Putina lume stie ca dupa moartea lui George Assan, in afara de macinarea graului (7 vagoane intr-o zi), baietii negostorului au adaugat morii si o sectie de lacuri si culori.

O alta cladire istorica strans legata de numele familiei Assan este Casa Oamenilor de Stiinta (C.O.S) din Piata Lahovari, imobil proiectat de I.D. Berindei la comanda lui Bazil (Vasile) Assan intre 1904 si 1906. O poveste indredibila care arata exact cat de puternica a fost familia industriasului vine din anul 1900 cand Vasile Assan isi comanda primul autoturism din Romania inmatriculat cu numarul 1.

_______________________

CITESTE SI:
Are o istorie fabuloasa in spate, dar este devastata de hoti! Vezi ce monument din Capitala dispare caramida cu caramida!

Incendiu puternic in Capitala! Monumentul Moara lui Assan a fost cuprins de flacari la nivelul acoperisului

_______________________

La acel moment, contemporanul sau, boierul Bibescu, un mare impatimit al autoturismelor, a facut zile in sir anticamera regelui Carol 1 pentru ca acesta sa intervina la Politie si sa ii permita inmatricularea masinii sale cu numarul „0”. Revenind la Moara lui Assan, dupa nationalizarea comunistilor din 1948, odata cu arestarea lui Bazil, pe cele 5 hectare din zona Obor-Lizeanu, au functionat mai multe intreprinderi, printre care fabrica de paine „Graul” sau fabrica de ulei „13 decembrie”.

Situatia morii, in prezent clasificata in evidentele Ministerului Culturii si Cultelor, devine si mai incerta dupa revolutie, acesta intrand in proprietarea SC. „Graul” S.A si „Solaris” S.A, doua societati, care pe fondul problemelor financiare au dat faliment, iar in 2005, peste noapte practic, mai multe corpuri ale complexului industrial au disparut demolate de buldozere.

Pe langa interventia abominabila a utilajelor, la degradarea in proportie de 90 la suta a momumentului au contribuit si hotii de fier vechi, care in lipsa paznicilor, au furat tot ce se putea fura – de la cercevelele ferestrelor (lucrate in fier forjat), pana la acoperitoarele de plumb ale turnurilor.

Acest lucru a facut ca dupa doua incendii (unul in 2008 si unul in 2012) corpuri intregi ale cladirii sa se prabuseasca. In prezent, ONG-urile vorbesc despre un plan de ecologizare a complexului Assan si transformarea acestuia intr-o gradina publica de legume si fructe, conceptul fiind axat pe crearea unei comunitati agrare autosuficiente.

Pe cealalta parte, arhitectii sunt de parere ca gradul de degradere al complexului impune neaparat o reconversie. Un proiect similar a fost pus in plan cu succes pe soseaua Stefan cel Mare, in cazul tipografiei „Cartea Romaneasca”, transformata in centrul Metropolis. „Moara lui ASsan este din pacate inca unul din nenumaratele monumente lasate in paragina de autoritatile locale. Motivul pentru care se intampla acest lucru nu stiu cat de relevant este, insa rezultatul este unul trist. Exista nenumarate proiecte, fie ele doar la stadiu de concept, ce incearca sa readuca la viata istoria locului, sa revitalizeze zona, sa o reintegreze in spatiul urban actual. Insa la ce folos daca toate aceasta sunt doar la stadiu de idei? La ce folos daca singurul raspuns din partea autoritatilor se invarte in jurul cuvantului ‘fonduri’?. Este bine ca am avut fonduri europene sa facem Bucurestiul pestrit cu ajutorul programului de reabilitari termice, fonduri pentru ceva unic, pentru ceva aparte nu se gasesc. Adevarul este ca ar fi mult mai rentabil sa fie lasata sa se scurga caramida cu caramida pentru a lasa loc unui ansamblu imobiliar cu arhitectura stereotipica sa se impuna. Macar un gand fie el cel mai neinsemnat sa fie pus in practica, un supermarket integrat in spatele unei foste fatade (cum s-a intamplat la fosta tipografie din zona Stefan cel Mare int. cu Dorobani) sa existe, daca doar atat stim. Orice intentie este binevenita in favoarea indiferentei.”, este de parere arhitectul Christian Ionescu.

Livius Ionescu